<html>
<head>
<style>
.hmmessage P
{
margin:0px;
padding:0px
}
body.hmmessage
{
FONT-SIZE: 10pt;
FONT-FAMILY:Tahoma
}
</style>
</head>
<body class='hmmessage'>
<BR><BR>
<P class=EC_EC_EC_style3 align=left><FONT color=#808080>Vladimir Us</FONT></P>
<P class=EC_EC_EC_style3 align=left><FONT color=#808080>artist & curator</FONT></P>
<P class=EC_EC_EC_style3 align=left><FONT color=#808080><A href="http://www.oberliht.org.md/" target=_blank>http://www.oberliht.org.md</A></FONT></P>
<BR><BR>> Date: Sun, 10 Feb 2008 20:00:25 +0100<BR>> From: M.Wiersing@gmx.net<BR>> Subject: Fapte necunoscute & Activități anticulturale din 2007 <BR>> To: us_v@hotmail.com<BR>> <BR>> Fapte necunoscute din viața culturală națională sau O selecție de activități anticulturale din 2007 <BR>> <BR>> <BR>> Ca în fiecare an au apărut retrospective asupra vieții culturale din Moldova în anul trecut. De mai puțină atenție se bucură însă anume acele fapte despre care nu s-a putut sau nu a trebuit să se afle.<BR>> Pentru început trebuie să ne amintim de un eveniment al anului 2006: de Festivalul Național de Teatru din luna noiembrie a acelui an și de cele două piese care s-au bucurat de un succes deosebit: una montată de Mihai Fusu, "Povești de familie", și "Oameni ai nimănui" de Dumitru Crudu. "Premiul special internațional 2006", cu care a fost decernată piesa lui Crudu presupunea și înscenarea acesteia la Teatrul Pygmalion din Vienna. Totuși, o însce
nare a piesei nu a fost niciodată planificată, iar la mesajele trimise Crudu nu a primit niciodată răspuns. Situația lui Fusu e și mai gravă: i-a fost anulat turneul spectacolului la Paris la Teatrul Rolland, unde, pentru data de 16 noiembrie 2007, toate biletele erau deja vîndute. Directorul Teatrului Național Ion Grosu pusese condiții pe care partea franceză nu le putea accepta. Francezii propuneau să plătească 3500 de euro prin transfer: 1500 cînd trupa ajunge la Paris și 2000 după ultima reprezentație. Grosu insă insista continuu ca suma să fie transferată, în întregime, pe contul teatrului înainte de plecarea trupei, o cerință deosebit de stranie, și care nu corespunde practicii internaționale.<BR>> La Național s-a ajuns la un director care manifestă o lipsă totală a unor cunoștințe temeinice de management cultural sau teatral, și nu are niciun interes în promovarea teatrului și a actorilor acestuia. Caci cazul descris mai sus nu a fost unicul: la începutul lunii iul
ie 2007 a avut loc o întîlnire dintre un reprezentant al Fundației Culturale Elvețiene și directorul teatrului cu scopul de a discuta o eventuală colaborare. Elevețienii au propus înscenarea unui text de Frisch, "Andorra". Dl. Grosu a asigurat că va verifica textul pe parcursul următoarelor 10 zile pentru a vedea dacă este posibilă o înscenare a acestuia. Pentru cazul cînd aceasta nu ar fi fost posibil, elvețienii ar fi fost de acord cu înscenarea unei alte piese de un autor elvețian, la alegerea moldovenilor. <BR>> Elvețienii au așteptat 10 zile. După ce nu primiseră niciun răspuns, s-au adresat directorului teatrului de patru ori pînă la sfîrșitul lunii septembrie. Secretariatul literar al teatrului a confirmat, peste mai mult de două luni, că teatrul a primit toate mesajele, dar elvețienii așa și nu au mai văzut niciun răspuns. Statul elvețian, reprezentat de către ambasada sa de la Kiev la rîndul său a decis să renunțe la o eventuală colaborare cu Grosu personal și cu
Teatrul Național, "atît timp cît administrația acestuia nu este în stare să lucreze mai profesionist." <BR>> Atît pentru francezi cît și pentru elvețieni, cele întîmplate au însemnat o lovitură direct in față, care a discreditat orice colaborare moldo-franceză sau moldo-elvețiana în domeniul teatral pentru un timp de cel puțin 2-3 ani. În condiții normale ar trebui să ne întrebăm cum apreciază Ministerul Culturii faptul că directorul teatrului nu a luat în considerație posibilitatea unei înscenări finanțate din străinătate. Directorul artistic al teatrului Sandu Cozub spune frumos în interviuri recent apărute în "Flux" și "Jurnalul" că "Ne putem afirma în Europa și în lume numai dacă vom avea ieșiri peste hotare, relații cu teatre europene... la evenimente internaționale, turnee, deplasări", dar cuvintele lui și realitatea se bat cap de cap. Faptul că secretariatul literar de la Teatrul Național este, de ani de zile, complet incapabil de orice dezvoltare modernă-activă n
u reprezintă o scuză suficient de bună. În ce-i privește pe Crudu și Fusu, ne punem întrebarea dacă aduce vreo bucurie faptul să fii laureat al unui concurs din Moldova, cînd premiile n-au nici o garanție, iar administrația teatrului producător face tot posibilul ca să nu le fie realizate propriile șanse. <BR>> <BR>> Printre faptele necunoscute putem să enumărăm și acele evenimente despre care un consumator de cultură obișnuit ar trebui cel puțin să fi auzit. Interes limitat din partea celor implicați în crearea artelor, a responsabililor de la diferite instituții, precum și din partea reprezentanților presei duc la faptul că în Moldova deseori se întîmplă ca viața culturală activă să fie mai curînd oprimată decît susținută.<BR>> Unul dintre cele mai bune concerte din anul trecut, concertul de gală din cadrul zilelor culturii Republicii Azerbaidjan de la sfîrșitul lunii mai, a avut loc în incinta Filarmonicii, practic în lipsa publicului autohoton. Timp de două ore
a fost oferită, de către o delegație de peste 50 de interpreți de muzică populară, dansatori, interpreți cunoscuți de muzică de estradă contemporană o privire destul de exhaustivă asupra culturii azere care ar fi meritat să fie văzută de un public moldav mult mai numeros, din partea căruia însă au fost prezenți în sală, pe lîngă ministrul culturii, doar vreo 30 de spectatori. Putem oare să ne permitem ca evenimente culturale internaționale de calitate superioară să aibă loc fără ca să fie cel puțin cunoscute de către publicul larg (nemaivorbind despre prezența acestuia) deși sînt finanțate de către stat? Din ce cauză evenimente culturale care au loc sînt obligate sa rămînă, și ele, necunoscute ?<BR>> Presa moldovenească demonstrează în repetate rînduri un profesionalism limitat în ceea ce privește ilustrarea vieții culturale, informînd doar despre evenimentele care au loc fără a le analiza în profunzime. Nu este suficient să anunțăm doar despre interzicerea piesei "Monolo
gurile vaginului", dacă după ce sîntem prezenți la o discuție aprinsă a acestui eveniment din cadrul clubului literar de la Uniunea Scriitorilor nu comentăm cele auzite. Iar în afara unui singur comentariu semnat de C. Cheianu și a unui articol de I. Nechit, ambele publicate în același ziar, publicului larg nu i s-a oferit nicio altă informație despre cele șase întîlniri în perioada dintre martie și iunie 2007 ale diferitor categorii de reprezentanți ai vieții culturale din Moldova (și despre eșecurile lor finale), organizate la Chișinău la îndemnul Fundației Culturale Europene, deși în acest caz a existat, cel puțin la început, o anume predispoziție de a spune în sfîrșit lucrurilor pe nume.<BR>> <BR>> Încoronarea activităților anticulturale din anul 2007 a fost desemnarea a premiilor UNITEM, care s-a întîmplat la 24 decembrie la Teatrului Cehov. Evenimentul din nou ne-a demonstrat că Uniunea aceasta și-a pierdut orice fel de autoritate și credibilitate. Pe lîngă membr
ii juriului care au decis cui să fie acordate premiile, de la eveniment au lipsit și foarte mulți premiați. Teatrul Național Eminescu și Teatrul Ionesco nu au vrut să participe la concurs, iar Teatrele Satiricus și Luceafărul au boicotat evenimentul. <BR>> Ce urmează? O gala UNITEM la care nu participă niciun teatru? S-a întîmplat deja ceva asemănător: cînd în luna mai 2007 se celebra aniversarea a 55-a a studioului Moldova-Film, nu s-a comunicat nicăieri că la sărbătoarea oficială nu a fost prezent niciun singur reprezentant al Uniunii Cineaștilor și că, de mai mulți ani, nu există practic nicio legătură dintre artiști și producători. Astfel, au loc tot mai multe gale și evenimente care, de cele mai multe ori, nu soluționează problemele deja existente, ci contribuie doar la jocul guvernului, pretinzînd o funcționare normală a vieții culturale. În același timp indiferența actorilor și regizorilor moldoveni față de colegii lor se manifestă cînd niciun ansamblu de actori, î
n afară de cel al Teatrului Cehov, nu a vrut să felicite Teatrul de Operă la ceremonia organizată cu ocazia aniversării a 50 de ani de la fondare la începutul lunii octombrie a anului trecut. <BR>> Ar trebui să menționăm faptul că ameliorarea situației nu ar fi avut, în majoritatea cazurilor, un substrat de natură financiară. Doar atunci cînd vom vorbi sincer despre astfel de fapte "necunoscute" și "anticulturale" din viața noastră culturală și nu le vom mai trece cu vederea spunînd că nu ne pasă, va avea loc o mișcare în sens pozitiv. Numai din cauza că sîntem o țară mică, nu trebuie să acceptăm orice - și de orice calitate - și să ni să impună să fim recunoscători pentru aceasta. <BR>> <BR>> Mihai Wiersing Sudau<BR>> Chisinau, Moldova <BR>> <A href="mailto:M.Wiersing@gmx.net">M.Wiersing@gmx.net</A><BR>
<BR><br /><hr />Express yourself instantly with MSN Messenger! <a href='http://clk.atdmt.com/AVE/go/onm00200471ave/direct/01/' target='_new'>MSN Messenger</a></body>
</html>