<table cellspacing="0" cellpadding="0" border="0" ><tr><td valign="top" style="font: inherit;"><h2 class="title">Cine se teme de cetăţenia europeană pentru basarabeni?</h2>
      <h6 class="author">
        Dan Dungaciu      </h6>
                    <div class="field field-type-image field-field-author-photo"><div class="field-items"><div class="field-item odd"><img src="http://www.timpul.md/files/imagecache/author_photo/authors/1_2.jpg" alt="1.jpg" title="1.jpg" class="imagecache imagecache-author_photo"></div></div></div><p><strong>„O
cercetare a istoriei contorsionate a acestui teritoriu ne ajută să
înÅ£elegem originile acestei confuzii legate de identitatea
moldovenească… Problemele identităţii moldoveneÅŸti trec dincolo de
geografie ÅŸi cetăţenie; ajung chiar la nivelul limbii ÅŸi al
conştiinţei”.</strong></p>
<p><em><strong>(Louis O’Neil, â€žThe World Street Journal”, 21 aprilie 2009)</strong></em></p>
<p><strong>Poticnirea Bruxellesului pe Prut</strong><br>Măcinată de
propriile crize ÅŸi neputinÅ£e, Europa instituÅ£ională demonstrează astăzi
că nu doreÅŸte să intre Ã®n nicio bătălie majoră Ã®n numele vecinătăţilor
ei. Vrea <em>stabilitate</em>, nu <em>extindere</em>. Din această
perspectivă, Summitul Parteneriatului Estic (PE) de la Praga este un
veritabil test. RM va fi, după toate aparenÅ£ele, invitată. Dar ce va
reprezenta asta? O victorie a diplomaÅ£iei de la ChiÅŸinău? Nu.
Dimpotrivă! Invitarea ChiÅŸinăului Ã®n PE - alături de state ÅŸi lideri
pentru care democraÅ£ia este doar un decor - spune multe. RM e plasată,
ferm ÅŸi deliberat, Ã®n cadrul acestui pachet fără ÅŸanse de integrare. Un
stat latin, cu proximitate euroatlantică, care vorbeÅŸte o limbă
oficială a UE, cade acum de pe harta Europei ÅŸi rămâne Ã®n zona gri a <em>integrării fără europenizare</em> ÅŸi <em>stabilităţii fără dezvoltare</em>.
Asta Ã®nseamnă, de fapt, invitaÅ£ia RM la Summitul de la 7 mai. De azi
înainte, Moldova nu se va mai compara cu România sau statele baltice,
ci cu Belarus, Armenia sau Azerbaidjan.</p>
<p><strong>Moldova cade de pe hartă. Dar cetăţenii ei?</strong><br>ÃŽn
faÅ£a acestei crase lipse de proiect faţă de RM, poziÅ£ia României,
exprimată prin discursul preÅŸedintelui Băsescu, pivotează Ã®n jurul
ideii de cetăţenie română. Subiectul - ÅŸtim asta - stă deseori sub
semnul unor distorsiuni sau cliÅŸee. Doar un exemplu, din multele care
stau la Ã®ndemână ÅŸi care arată cât de falsă este percepÅ£ia noastră faţă
de asumările identitare din RM. ÃŽn cadrul Barometrului de Opinie
publică (IMAS - IPP), fiind Ã®ntrebaÅ£i care e motivul principal pentru
care intenÅ£ionează să obÅ£ină sau deja au obÅ£inut cetăţenia română, <em>48,5%
din respondenÅ£i au răspuns că au nevoie de cetăţenie pentru a se
deplasa liber Ã®n România, 32% - pentru că se simt români, 10,2% -
pentru a se putea deplasa liber Ã®n UE ÅŸi doar 7% - pentru a pleca să
muncească peste hotare. </em>Asta spun cifrele. Problema este
următoarea: de ce percepÅ£ia publică este astăzi dominată de ideea că
basarabenii vor cetăţenia (doar) pentru a pleca Ã®n Occident? Pe ce se
bazează această idee? Că există o asemenea opÅ£iune este evident. Dar că
ea este unică sau chiar dominantă, nu. ÃŽn esenţă, chestiunea acordării
cetăţeniei nu este Ã®ncorsetată de niciun <em>aquis communitaire</em>
(după cum arată istoria UE sau recenta decizie a FranÅ£ei de a modifica
procedurile de acordare a cetăţeniei). Cu toate acestea, este nevoie ca
măsura să fie bine ÅŸi convingător argumentată, iar cliÅŸeele - eliminate.</p>
<p><strong>Nu este doar o problemă naÅ£ională</strong><br>Primul cliÅŸeu legat de acordarea cetăţeniei este <em>naÅ£ionalizarea</em> excesivă a acestui gest. Problematica acordării cetăţeniei române pentru cetăţenii RM trebuie pusă Ã®n contextul <em>europenizării </em>RM,
ca o soluÅ£ie eficientă pentru obÅ£inerea acestui obiectiv. Acordarea
cetăţeniei române, implicit europene, va induce o dinamică Ã®n
interiorul societăţii din RM care, din păcate, acum nu există. Åži nu se
vede deocamdată de unde ar apărea ea… E vorba despre acel factor
dinamizator ce miÅŸcă societatea sau generează o tensiune pozitivă Ã®n
interiorul ei. Cineva cu paÅŸaportul românesc Ã®n buzunar e mult mai
relaxat - psihologic, Ã®nainte de toate - pentru viitorul lui ÅŸi al
copiilor săi. O parte din timorarea pe care o poate resimÅ£i cineva Ã®n
raport cu autorităţile, instituÅ£iile ÅŸi birocraÅ£ia de stat - fie că
este om de afaceri, intelectual, mic Ã®ntreprinzător - dispare ori se
diminuează semnificativ. Orice s-ar Ã®ntâmpla, el ÅŸtie că există o
protecÅ£ie - element care funcÅ£ionează, Ã®ntr-o primă instanţă, la nivel
psihologic. Åži care nu trebuie neglijat nici la ChiÅŸinău sau BucureÅŸti,
dar nici la Washington sau la Bruxelles, Ã®n condiÅ£iile Ã®n care s-au
înregistrat atâtea proiecte eÅŸuate aici, iar europenizarea ÅŸi
modernizarea merg atât de dificil...</p>
<p><strong>Nu â€žgoleÅŸte” R. Moldova</strong><br>Al doilea cliÅŸeu
ideologic este cel după care acordarea cetăţeniei române ar â€žgoli” RM.
Åži, implicit, s-ar repopula acest teritoriu cu slavi, Ã®n special, ruÅŸi.
AfirmaÅ£ia este aberantă, nu doar pentru că nimeni nu a făcut o
demonstraÅ£ie legată de ce anume ar genera un â€žexod” al ruÅŸilor acolo,
dar ÅŸi pentru că statisticile din anii trecuÅ£i arată limpede că aÅŸa
ceva nu există. Dincolo de aceste argumente, afirmaÅ£ia că cetăţenia
română goleÅŸte RM este o eroare. Nu <em>cetăţenia</em> goleÅŸte RM, ci mecanismul <em>vizelor</em>
generează, mai degradă, aÅŸa ceva! Având cetăţenia, problema respectivei
persoane nu mai este cum să plece mai repede din RM, dacă vrea să facă
asta, căci obsesia plecării Ã®n Vest nu se mai pune. Poate pleca
oricând. Prim urmare, chiar ÅŸi când pleacă să muncească, este mult mai
probabil să se Ã®ntoarcă acasă ÅŸi să Ã®ncerce să trăiască european acolo,
chiar să clădească o afacere, decât să se stabilească undeva Ã®n
Occident sau Ã®n România cu ipoteza revenirii cândva, nu se ÅŸtie când.
Această protecÅ£ie psihologică nu o are posesorul (doar) de viză pentru
UE - o viză ce nu se obÅ£ine uÅŸor ÅŸi care, odată obÅ£inută, nu ai
întotdeauna garanÅ£ia că va fi obÅ£inută ÅŸi a doua oară. La care se
adaugă ÅŸi procesul umilitor Ã®n care eÅŸti implicat de fiecare dată când
aplici, oriunde aplici.</p>
<p><strong>Nu are legătură cu problema transnistreană</strong><br>Al
treilea cliÅŸeu este faptul că cetăţenia română ar periclita
soluÅ£ionarea problemei transnistrene. Iarăşi eroare! Dacă dăm Ã®napoi
filmul evoluÅ£iilor acestui conflict, vom vedea că problematică
cetăţeniei române nu a jucat niciun rol. Cei care insistă, totuÅŸi,
asupra acestui lucru ar trebui să ne explice cum se face că, deÅŸi
poziÅ£ia pro-rusă de după 2001 a preÅŸedintelui Voronin ÅŸi a PCRM a
coincis, practic, cu perioada Ã®n care acordarea cetăţeniei române a
fost blocată, nu s-a sesizat niciun progres Ã®n soluÅ£ionarea
conflictului transnistrean? Pentru că ar fi fost Ã®ndeplinite toate
condiÅ£iile, Ã®n această perspectivă: pro-rusism ÅŸi anti-occidentalism
din punct de vedere politic la ChiÅŸinău ÅŸi, concomitent, decuplarea de
România, inclusiv prin stoparea procesului de acordare a cetăţeniei. Åži
rezultatul a fost nul. A lega acordarea cetăţeniei române de
soluÅ£ionarea conflictului transnistrean e o Å£intă falsă. ÃŽn plus,
faptul că Tiraspolul s-ar opune unui asemenea gest este iarăşi
irelevant.</p>
Dacă ar fi să construim politici euroatlantice exclusiv pe ce spune
Igor Smirnov, ar trebui, ca prim lucru, să schimbăm formatul de
negocieri Ã®n chestiunea transnistreană. Titlul de <em>personae non-gratae</em>
în Transnistria aplicat de liderul nerecunoscutei republici
ambasadorilor SUA ÅŸi al Cehiei din RM, precum ÅŸi reprezentantului UE
pentru RM, a dat un semnal clar: SUA ÅŸi UE nu au ce căuta (nici) la
tratative.<br><br>Sursa: http://www.timpul.md/article/2009/04/23/1735<br></td></tr></table><br>