<table cellspacing="0" cellpadding="0" border="0" ><tr><td valign="top" style="font: inherit;"><div class="post">
<h2><a href="http://mocanu.cartier.md/arta-activa-iran-republica-moldova-339.html" rel="bookmark" title="Link către Artă activă: Iran – Republica Moldova">
Artă activă: Iran – Republica Moldova
</a></h2>
<div class="date">
July 5th, 2009
<!-- by Igor Mocanu -->
</div>
<div class="entry">
<p><a href="http://www.flypmedia.com/issues/plus/09/#1/4" target="_blank"><strong>Engaged From a Distance © </strong>www.flypmedia.com</a><strong></strong></p>
<p><strong>Shirin Neshat</strong> came to tha U.S. from Iran in 1977 to
study art at the University of California, Berkeley, where she received
both her B.F.A. and M.F.A. She uses photography and video installations
to juxtapose Western and Islamic cultures. When the Islamic Revolution
broke out, she was exiled for 11 years only to experience culture shock
when she returned to her homeland. Winner od the Dorothy Lilian Gish
Prize in 2006, her first fiture-length film, <strong>Women Without Men</strong>, will be release this fall.</p>
<p><object classid="clsid:d27cdb6e-ae6d-11cf-96b8-444553540000" codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=6,0,40,0" width="475" height="391"><param name="src" value="http://www.youtube.com/v/vXzt9Jcxnis"><embed type="application/x-shockwave-flash" src="http://www.youtube.com/v/vXzt9Jcxnis" width="475" height="391"></object></p>
<p><strong>Women Without Men</strong>, Shirin Neshat’s first feature film, explores the 1954 CIA coup in Iran from the perspective of two very diferent women.</p>
<p><object classid="clsid:d27cdb6e-ae6d-11cf-96b8-444553540000" codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=6,0,40,0" width="474" height="390"><param name="src" value="http://www.youtube.com/v/BjT2IeYSxY4"><embed type="application/x-shockwave-flash" src="http://www.youtube.com/v/BjT2IeYSxY4" width="474" height="390"></object></p>
<p>In <strong>Turbulent</strong>, Neshat’s 1998 two-screen video
installation, two singers (Shoja Azari playing the role of the male and
Iranian vocalist and composer Sussan Deyhim as the female) create a
powerful musical metaphor for the complexity of gender roles and
cultural power within the framework of ancient Persian music and poetry.</p>
<p><object classid="clsid:d27cdb6e-ae6d-11cf-96b8-444553540000" codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=6,0,40,0" width="476" height="392"><param name="src" value="http://www.youtube.com/v/f2DNMG2s_O0"><embed type="application/x-shockwave-flash" src="http://www.youtube.com/v/f2DNMG2s_O0" width="476" height="392"></object></p>
<p><a href="http://www.jurnaltv.md/" target="_blank"><strong>Anatol Mătăsaru’s Protest</strong> © www.jurnaltv.md</a></p>
<p><object classid="clsid:d27cdb6e-ae6d-11cf-96b8-444553540000" codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=6,0,40,0" width="475" height="391"><param name="src" value="http://www.youtube.com/v/3VyBY0Iucss"><embed type="application/x-shockwave-flash" src="http://www.youtube.com/v/3VyBY0Iucss" width="475" height="391"></object></p>
<p><a href="http://garda.com.md/politic/matasaru-in-atentia-criticilor-din-vest" target="_blank">Teodor Ajder, <strong>Mătăsaru în atenţia criticilor din Vest</strong></a></p>
<p>motto: O ţară unde arta nu e înţeleasă este o ţară de sclavi, de
oameni nefericiţi, de oameni care nu râd şi nici nu surâd, o ţară
lipsită de spirit; acolo unde nu există umor, există mânie şi ură,
pentru că oamenii preocupaţi, neliniştiţi, alergând spre un ţel care nu
e un ţel omenesc sau care nu-i decât un miraj, pot, dintr-o dată, la
sunetele vreunei trompete, la chemarea vreunui… demon, să se lase
stăpâniţi de un fanatism delirant, de o furie colectivă, de o isterie
populară. Aceste chemări constituie ameninţările ce apasă asupra
omenirii, care nu are timp să cugete, să-şi vină în fire. Ele pândesc
oamenii de azi, care şi-au pierdut simţul şi gustul singurătăţii.</p>
<p>(Eugen Ionesco, Note şi contranote)</p>
<p>Termenul de «Art(ă) brut(ă)» a fost introdus în 1945 de pictorul
francez Jean Dubuffet. Termenul descrie arta produsă în afara limitelor
mediilor artistice oficiale şi este folosit când e descrisă arta
produsă de artiştii autodidacţi, nebuni, copii sau obiecte de «arta
naivă», adică create de oameni care nu au nici în clin, nici în mânecă
cu instituţiile artistice consacrate. Foarte des lucrările lor sunt
descoperite şi apreciate abia postum. Arta brută este compusă din
obiecte sau acte care ilustrează nişte stări mintale extreme, idei
neconvenţionale sau lumi fantastice sofisticate. Dubuffet mai considera
că arta brută izvorăşte din solitudine şi e formată din impulsuri
creative autentice, unde gândul la competiţie, aclamare şi promoţie
socială nu interferează cu procesul creativ. Tocmai datorită acestor
caracteristici ale sale, arta brută e mult mai preţioasă decât
producţiile profesioniştilor. După o perioadă de familiarizare cu
aceste acte sau obiecte ciudate, înflorituri de exaltări înfrigurate, —
scria Dubuffet — trăite atât de intens de către autorii lor, nu ne
poate scăpa gândul precum că în relaţie cu ele arta din expoziţii, din
galerii şi muzee în totalitatea ei nu pare să fie decât o joacă a unei
societăţi superficiale.</p>
<p>Un exemplu de artist brut (încă viu), de pe la noi, e Anatol
Mătăsaru. Soţia sa, J. Saviţchi, a încetat la un moment dat să-i mai
susţină daravela, intuindu-i consecinţele. Se certau adesea din cauza
iniţiativelor lui Anatol. Aşadar, artistul îşi înfrunta demonul de unul
singur sau cel puţin actualmente nu există altfel de dovezi. Unii
critici îmi spun că nici măcar artă brută nu mai poate fi numit ceea ce
face el. Că e doar un golan, că merită să fie pedepsit. (M-au sfătuit
să nu-i iau apărarea, căci mă voi compromite. Aşa că nu-l apăr, ca să
nu mă compromit.)</p>
<p>Mai ales criticul vestic, deşi ar accepta oarecum graffitiurile din
faţa Parlamentului, placardele care iau în vizor corupţia din organele
moldovene de drept, muliţionerii şi porcurorii, nu va fi niciodată de
acord cu pocnitura dată obiectivului camerei unei televiziuni, chiar
dacă e a unui post pro-comunist. Nu poate accepta nici pietrele
aruncate în geamurile (deja distruse) ale Preşedinţiei – e prea mare
dezordinea, el fiind obişnuit de generaţii cu ordinea. Îi explic
criticului respectiv că, la Chişinău, există deja un fel de tradiţie de
a agresa jurnaliştii. O fac şi poliţiştii şi, de obicei, ies basma
curată. Acum e prima oară când o face un artist. Şi sudalmele care au
însoţit pocnitura lui Mătăsaru, din câte ştiu, au fost date pe TRM 1
tot pentru prima dată, mai mult, sunt repetate obsesiv, de parcă
redactorii postului respectiv primesc o plăcere masochistă ascultând
vorbe de ocară la adresa lor. E adevărat că a spart obiectivul, dar
oricum, nu merita să fie torturat. — Cum torturat? – nu-i vine a crede
criticului. Îi povestesc iar, deşi sunt sigur că i-am mai spus-o mai
înainte, că şi Mătăsaru e torturat, dar şi alte sute de tineri sunt
torturaţi. Există deja doi morţi. Criticul mă roagă să-i repet încă o
dată. I se pare că nu a înţeles bine. Îi repet. El tace. Mă priveşte
neîncrezător. Mă întreabă de ce nu zice nimic presa lor despre torturi
şi despre morţi. Nu ştiu, zic. Durează puţin până va începe să zică. Îi
arăt imagini cu Valeriu Boboc, fie-i ţărâna uşoară, cu alţi tineri,
încă vii, dar schilodiţi, îi arăt ultimul interviu cu Mătăsaru. I-l
traduc. Criticul iar tace. E mai palid ca de obicei. Priveşte spre
monitorul computerului la faţa umflată a lui Anatol. Pare copleşit de
cele văzute şi auzite. Tortura e inadmisibilă, — rupe el tăcerea. —
Tortura e un păcat mai mare decât orice piatră în orice sticlă. Îmi
promite pe loc să încerce să-i organizeze un vernisaj lui Mătăsaru. Mă
întreabă dacă am adresa puşcăriei unde este deţinut. Îl întreb de ce-i
trebuie. Vrea să ştie unde să-i trimită invitaţia de colaborare.</p>
</div>
<p class="postmetadata">
<strong>Etichete:</strong> <a href="http://mocanu.cartier.md/tag/active-art" rel="tag">active art</a>, <a href="http://mocanu.cartier.md/tag/anti-communism" rel="tag">anti-communism</a>, <a href="http://mocanu.cartier.md/tag/art-theory" rel="tag">art theory</a>, <a href="http://mocanu.cartier.md/tag/contemporary-art" rel="tag">contemporary art</a>, <a href="http://mocanu.cartier.md/tag/geopolitics-of-culture" rel="tag">geopolitics of culture</a>, <a href="http://mocanu.cartier.md/tag/hierarchy" rel="tag">hierarchy</a>, <a href="http://mocanu.cartier.md/tag/iran" rel="tag">Iran</a>, <a href="http://mocanu.cartier.md/tag/literature-theory" rel="tag">literature theory</a>, <a href="http://mocanu.cartier.md/tag/multi-kulti" rel="tag">multi-kulti</a>, <a href="http://mocanu.cartier.md/tag/photography" rel="tag">photography</a>, <a href="http://mocanu.cartier.md/tag/political-theory" rel="tag">political theory</a>, <a
href="http://mocanu.cartier.md/tag/post-communism" rel="tag">post-communism</a>, <a href="http://mocanu.cartier.md/tag/postcolonialism" rel="tag">postcolonialism</a>, <a href="http://mocanu.cartier.md/tag/republic-of-moldova" rel="tag">Republic of Moldova</a>, <a href="http://mocanu.cartier.md/tag/visual-arts" rel="tag">Visual arts</a><br>
<strong>Publicat în:</strong>
<a href="http://mocanu.cartier.md/category/visual-arts" title="View all posts in Visual arts" rel="category tag">Visual arts</a>
|
<a class="post-edit-link" href="http://mocanu.cartier.md/wp-admin/post.php?action=edit&post=339" title="Edit post">Editează</a> |
<a href="http://mocanu.cartier.md/arta-activa-iran-republica-moldova-339.html#respond" title="Comment on Artă activă: Iran – Republica Moldova">0 Comentarii »</a>
</p>
</div><br><br>---------------------------------------------------------------------------------<br>
www.mocanu.cartier.md</td></tr></table><br>