[Oberlist] Vasile Ernu "NASCUT IN URSS" >>>

[Oberliht]

Lansare de carte

Miercuri, 4 Octombrie, 2006
Ora 16.00
Biblioteca „Onisifor Ghibu”
Str.Nicolae Iorga nr. 21



Vasile Ernu
NĂSCUT ÎN URSS

www.nascutinurss.ro
(În premieră pe piata romanească o carte este însotită de
extensia ei vizuală si audio)

Cu participarea autorului: Vasile Ernu.

Moderator: Vitalie Ciobanu

Invitati: Ovidiu Ţichindeleanu, Vasile Gârneţ, Vladimir
Beşleagă,                 Val Butnaru, Serafim Saka, Iulian
Ciocan ş.a.

Organizatori: Editura Polirom, PEN Club Moldova & revista "Contrafort"

Vasile Ernu este nascut in 1971 in URSS. A publicat recent una dintre cele
mai controversate carti aparute in ultimii ani in Romania. De unii
apreciata, de altii contestata, cartea lui Ernu a reusit sa incomodeze
establishmentul cultural romanesc aducind in discutie probleme dureroase
ale societatii postcomuniste.



Ecouri in presa:

Cîteva remarci preliminare: în pofida formei ambigue, între
literatură şi eseu, cartea lui Vasile Ernu nu e un gest pur
estetic, gratuit. Cartea e plină de momente savuroase, à la Ilf
şi Petrov, însă nu sînt clovnerii: umorul lui Vasile Ernu e
autoreflexiv, prilejuind un examen critic al propriei
conştiinţe. Nu e un umor defensiv, de genul arătării
cu degetul, ca cel în care se complace marea majoritate a industriei
culturale româneşti. De asemenea, cartea lui Vasile Ernu nu e doar o
încercare de a reda o „faţă umană comunismului“, şi
nici o simplă recuperare comercială a nostalgiei. Avem de a face
cu un act real de anamneză, mulţumită căruia autorul
refuză să reducă la un principiu-monolit ceea ce a fost o
experienţă multiplă, complexă. (Născut în URSS,
trăiesc în România  - Ovidiu Ţichindeleanu, Observator cultural)

Nu e nostalgic, nici furios. Ia comunismul cu partile lui bune si rele. In
"Nascut in URSS", cartea sa recent aparuta la Editura Polirom, Vasile Ernu
incearca sa faca o monografie a Rusiei sovietice: URSS in locuintele
comune si in bautura, in filme si dans, in "tualete" si sexualitate.
Uneori, teoretic, de cele mai multe ori savuros, Vasile Ernu risca sa fie
luat mult prea in serios, cand el de fapt este hiperironic.  (Scriitorul
saptamanii: Comunismul cu bune si rele - Elena Vladareanu Evenimentul
Zilei)

Vasile Ernu este un intelectual de stînga al zilelor noastre care îşi
asumă un raport actual cu trecutul său comunist. Memoria
critică a intelectualului de 30 de ani, absolvent de Filozofie la
Cluj după 1989, evacuează (prin ignorare?) represiunea,
alienarea, decerebrarea, Gulagul. Ele nu fac obiectul nostalgiei sale
retorice care pune, astfel, semnul egal între stînga dictatorială
şi stînga necesară: "...din punctul meu de vedere, între lumea
din care am ieşit şi lumea în care am intrat nu există nici
o deosebire fundamentală, ci doar una de nuanţe, de ambalaj.
Dacă lumea în care am trăit era axată pe represiune
politică, lumea în care am intrat e bazată pe represiune
economică... Ambele spală creiere la fel de perfid şi ne
alienează la fel de eficient". Această echivalare
reprezintă, într-adevăr, un curaj astăzi, s-o
recunoaştem. La fel cum curaj înseamnă asumarea marii
ignoranţe - trecute, prezente şi viitoare - în privinţa
unora dintre cele mai mari porcării ale comunismului: relativismul
şi lipsa criteriilor, perspectiva convenabilă, spălarea
istoriei şi a memoriei.
Din documentarul lui Vasile Ernu, Născut în URSS, putea ieşi un
excelent roman. Ca memorialistică însă, el trebuie citit
dimpreună cu o serioasă istorie a URSS. Ca să nu ne
smintim. (Marea ignoranţă - Simona Şora, Dilema Veche)

De fapt, tot ce vreau să vă spun e că am citit o carte care
m-a entuziasmat, pentru că oferă un răspuns – sub forma
implicită a unei filosofii existenţiale. Se numeşte
„Născut în URSS” şi e un volum de „memorii”/
„autoficţiuni”/
amintiri-despre-ceea-ce-înrăma-viaţa-în-comunism. E scrisă
de un tip născut în marele imperiu URSS, şi care din 1990
trăieşte în România. Cum? Cu ironie şi în acelaşi timp
cu tandreţe. Vasile Ernu inventariază aproape toate lucrurile
mărunte sau mari, obiectele, ticurile, decorurile, personajele
şi rutinele printre & cu care a trăit. Şi nu lasă
nimic în urmă (decât la modul distanţei ironice), pentru că
toate acestea fac parte din el.
Ce spune în esenţă, din punctul de vedere al atitudinii, Vasile
Ernu? Două lucruri extrem de simple, dar în acelaşi timp greu de
asumat:
(i)„lumea în care am trăit nu a fost nici atât de rea şi nici
atât de bună pe cât cred unii sau alţii. La această lume
din care am ieşit nu ar trebui să ne raportăm cu ură,
dispreţ, dragoste sau ignoranţă, ci trebuie doar să
încercăm să o înţelegem şi să ne-o asumăm.
(...) ceea ce am trăit nu e neapărat «greaua moştenire», ci
un dat, o realitate care e şi rea, dar şi bună. Important e
ce facem cu ea, cum ştim să o gestionăm şi să o
valorificăm.”
(ii)„între lumea din care am ieşit şi lumea în care am intrat nu
există o deosebire fundamentală, ci doar una de nuanţe, de
ambalaj. Dacă lumea în care am trăit era axată pe
represiune politică, lumea în care am intrat e bazată pe
represiune economică. Sunt două feţe ale aceleiaşi
monede. Ambele sunt forme de represiune şi de control. Ambele ne
controlează şi ne subordonează; încearcă să ne
transforme în sclavi şi maşini care răspund unor comenzi
prestabilite. Ambele spală creiere la fel de perfid şi ne
alienează la fel de eficient.”
Apare în aceste fraze o atitudine esenţială: indiferent de
spaţiul unde ne naştem şi trăim, răsuflarea unui
Sistem ne ventilează spinările. Unele sisteme sunt vizibile,
altele mascate; unele mai rafinate, altele mai brutale, etc. etc. Dar:
acesta este un dat, un punct de plecare. Nu la asta ni se reduc
vieţile. Sistemul este în cele din urmă o abstracţiune
(chiar dacă efectele şi pionii sunt concreţi); viaţa
este cât se poate de reală. Dacă o scriem şi rescriem în
funţie exclusiv de abstracţiunea numită sistem, cine e
fraierul? Sistemul (care, neavând existenţă individuală, nu
are conştiinţă; şi deci e perfect nesubiectiv,
adică perfect „obiectiv”, adică perfect rece/
„nepăsător”) sau noi? (Natural born communists - Mihai Iovanel,
Cultura)

 Născut în URSS este o mică enciclopedie a vieţii cotidiene
sovietice, din care nu au lipsit şi părţile plăcute.
Unele au fost creaţii ale regimului, precum, de exemplu, taberele de
pionieri; altele şi le-au creat „oamenii sovietici“, în cadrul
instituit de regim, ca, de pildă, petrecerea câmpenească,
după demonstraţia de 1 Mai şi, în sfârşit, printr-o
ciudată dialectică a transformării unui fenomen în
contrariul său, situaţii, în principiu, negative, dar
metamorfozate în prilej de amuzament: statul la coadă şi
discuţiile de acolo.Vasile Ernu povesteşte cu duioşie
şi ironie micile plăceri ale omului sovietic. Încearcă,
uneori, şi un regret faţă de dispariţia lor. Trebuie
să fii, însă, cu totul lipsit de umor, ca să iei ad
literam rândurile pe care le reproducem, mai jos, şi să nu vezi
ironia din ele: „Păcat că aceşti capitalişti au
reuşit să producă atâtea mărfuri încât să
depăşească capacitatea noastră de a construi cozi.
Producţia de mărfuri a bătut producţia de cozi
şi ne-a transformat din proletari cu o conştiinţă
superioară, în nişte amărâţi de consumatori.
Dictatura mărfii a fost mai tare decât dictatura cozii. Şi
«societatea civilă» sovietică s-a retras să privească
o pauză publicitar㓠(p. 203).Cred că unii critici ai lui
Vasile Ernu nu l-au iertat pentru că nu se închină la
„viţelul de aur“ al capitalismului. Şi nu numai că nu se
închină, dar dezvăluie elemente de continuitate între socialism
şi capitalism şi ipocriziile celui din urmă
(fără să le oculteze pe cele ale primului). (Luciditatea
ironică a unui „născut în URSS“ - Florin Constantiniu, Dosarele
Istoriei)

Nu vâ grâbiţi, totuşi, sâ-l puneţi la zid pe Vasile Ernu!
Demersul lui e mai complex şi totodatâ mai subtil decât o asemenea
stupidâ apologie a comunismului, pe care comentatori neatenţi ai
cârţii i-au reproşat-o pe un ton dur. Autorul preia de fapt un
prefabricat uman, o psihologie şi o moralâ de homo sovieticus,
descriind şi interpretând prin aceastâ grilâ viaţa în URSS.
Aşa numitul homucus, cetâţeanul care stâ la cozi şi bea
litri de vodcâ, suferâ cumplit când Gorbaciov introduce prohibiţia
bâuturilor alcoolice, merge la "tualetul public" şi se descarcâ
alâturi de alţi tovarâşi, stâ în apartamente comune şi
îşi cunoaşte la perfecţie vecinii, e mândru de progresele
ştiinţei sovietice şi de superioritatea şcolii
sportive, jurâ pe Lenin, se teme încâ de Stalin şi spune bancuri cu
Hruşciov, aşteptând ziua în care mâreaţa lui Uniune va
zdrobi şi ultima redutâ, impunându-şi modelul dincolo de
Atlantic 

Nâscut în URSS se citeşte pe nerâsuflate şi cu bun folos
intelectual. Bancurile geniale abundâ, Ilf şi Petrov sunt la ordinea
zilei şi, în general, fiecare strat al vieţii în Uniunea
Sovieticâ este descompus într-o sumedenie de întâmplâri şi istorioare
cu tâlc, excelent narate de autorul debutant. Dincolo de acest savuros
desfâşurâtor, existâ însâ şi reflecţii de mare profunzime,
analiza, de pildâ, a raportului libertate/ interdicţii arâtând
acuitate şi acurateţe criticâ. (CCCP - Daniel Cristea-Enache,
Ziarul de duminică)

(toate materialele pot fi gasite la www.nascutinurss.ro la rubrica presa)

pentru detalii
v_ernu la yahoo.com - Vasile Ernu
vitalieciobanu la yahoo.com - Vitalie Ciobanu


-- 
Moldova Young Artists Association "Oberliht"
tel: + (373 22) 735369
contact person: Vladimir Us
http://interventii.info.md/oberliht

-------------- next part --------------
A non-text attachment was scrubbed...
Name: clip_image002.jpg
Type: image/pjpeg
Size: 5027 bytes
Desc: not available
Url : http://idash.org/pipermail/oberlist/attachments/20060929/816faaf2/clip_image002.bin