[Oberlist] RO* comunicat HT003 gallery

[oberlist mailing list]

-- 
Moldova Young Artists Association "Oberliht"
skype: us.vladimir
http://www.oberliht.org.md
.   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .
http://idash.org/mailman/listinfo/oberlist
portal informational pentru arta si cultura din Moldova
information gateway for arts and culture from Moldova


---------------------------- Original Message ----------------------------
Subject: Nettime-ro Digest, Vol 54, Issue 27
From:    nettime-ro-request la nettime.org
Date:    Sun, September 30, 2007 13:08
To:      nettime-ro la nettime.org
--------------------------------------------------------------------------

Message: 2
Date: Sat, 29 Sep 2007 11:19:30 -0700 (PDT)
From: teodor graur <dograur la yahoo.com>
Subject: [Nettime-ro] comunicat HT003 galleryCOMUNICAT


COMUNICAT

Trebuie sa-i informam pe cei interesati, de faptul ca nu mai putem sa
continuam activitatea galeriei noastre.
Suntem fortati de imprejurari sa ne oprim acum.
Nu as fi dat acest comunicat – chiar as fi lasat lumea sa observe simpla
sa disparitie (in definitiv, mai sunt si proiecte care se opresc, nu-i
asa?), daca nu as avea o anumita responsabilitate, si daca ceea ce se
intampla de fapt, nu ar fi simptomatic pentru modul in care arta
contemporana este vazuta, la noi. M-am intrebat, apoi, cum sa formulez
acest mesaj; in forma concentrata, ceva de genul: “HT003 gallery isi
inceteaza activitatea din data de
”, sau “Din motive obiective, am luat
decizia de a inchide galeria
”, cum se mai practica. Ar fi fost prea
oficial, si fara explicatii. In fapt, a intervenit ceva banal: in urma
unei actiuni in instanta (impotriva UAPR, pentru preluarea “a trei
pravalii in Hanul cu tei”, n.n.), s-a ajuns la ceea ce se cheama
“executare silita”. De aici, totul s-a petrecut cu repeziciune: pe data de
26 septembrie, in lipsa mea, noul proprietar, un anume domn Stanescu,
insotit de executorul judecatoresc si
 de o echipa speciala, au fortat usile, patrunzand in expozitia Geta
Bratescu, inca in functiune, si luand in stapanire spatiul galeriei. (Cu
aceasta ocazie a disparut, fara a fi fost inregistrat in procesul verbal
cu obiectele gasite, singurul lucru cu valoare de folosinta practica – un
CD player audio cu MP3, cu format de buzunar, impreuna cu discul
incarcat). In aceeasi zi, spatiul a fost inchiriat unui negustor de
antichitati. Eu am sosit intamplator, la scurta vreme dupa ce incuiasera
cu lacate noi. Nu mi s-a permis sa intru, ramanand la dispozitia
proprietarului, dar am fost intrebat de catre executor “daca am obiecte
personale inauntru”. Pe care le-am retras a doua zi, prin bunavointa
noului chirias, dupa ce am semnat un proces verbal. Am relatat aceste
fapte, nu pentru a starni compasiune – e ceva ce se intampla in mod
curent, atunci cand doua parti nu pot ajunge la o intelegere amiabila, si
atunci iti asumi riscul (acesta este cazul
 meu).
Dincolo de intamplare – si asta vreau sa focalizez – e optica celorlalti,
parerea lor in legatura cu acest incident, care se putea citi, ori ghici,
fara greutate. Pentru cei ce nu stiu, Hanul cu tei este o strada
pitoreasca din centrul vechi al Bucurestiului, intesata de magazine care
comercializeaza obiecte de arta, antichitati si materiale pentru artisti.
Prin actiunea de “recuperare” a domnului Stanescu, spatiul afectat timp de
patru ani, artei contemporane, prin HT003 gallery revine astazi la matca
initiala – comertul cu “obiecte de arta”, artefactele cele mai
traditionale de pictura, ceramica, covoare, mult apreciate de oamenii
educati si cu posibilitati care le colectioneaza. Ei fac aceasta cu
ajutorul negustorilor care detin sau inchiriaza “pravalii”, condusi de un
hobby. Oameni care s-au reorientat profesional. Discutand cu noul chirias,
am aflat ca are meseria de inginer, dar e pasionat de arta, de multa
vreme;
si-a ales spatiul nostru, “ca sa fie mai aproape de Razvan” (vecinul de
vizavi care tine un magazin de antichitati, n.n.) “Si el e tot inginer.”
Sotia proprietarului, care asistase la luarea in posesie, mi-a spus,
printre altele: “Noi suntem ingineri”(oameni seriosi, n.n.) “Dar ne
pricepem” (la arta, n.n.). Tot dansa m-a admonestat, in primul moment cand
am luat contactul: “Ati tinut inchis, de luni de zile!” Am raspuns: “Nu-i
adevarat, doamna, avem in interior, o expozitie
”; “Ce? Asta numesti
dumneata expozitie?” si a accentuat: “Asta este expozitie?” (expo Geta
Bratescu, n.n.). Aceasta reactie, in legatura cu receptarea formelor de
arta contemporana, mi-a amintit pe loc de intrebarea frecventa a
trecatorilor care ne calcau pragul din intamplare: “Ce fel de magazin este
asta? Aveau dreptate, pentru ca era singurul loc in care apareau, spre
deosebire de toate celelalte, bizarerii greu de inteles de catre
majoritate,
 si care nu produceau nimic. Sunt multi care judeca astfel, doar ca cei
mai subtiri sunt mai rezervati in afirmatii. Problema artei contemporane
in Romania, e problema societatii romanesti, care pare sa nu aiba inca
nevoie de asa ceva. Am observat acest lucru, timp de trei ani, si incerc
un sentiment de tristete. Unii spun ca ar exista mai mult interes fata de
acest domeniu decat inainte. Eu nu am constatat aceasta. In ceea ce
priveste zona Hanul cu tei, am afirmat de mai multe ori ca nu ma
deranjeaza contextul local, vecinatatea magazinelor de suveniruri pentru
turisti; nu m-am gandit ce parere au ei despre mine si HT003 gallery

Oricum, am observat ca nu le-a parut rau de cele intamplate. Am fost
intampinat cu glume de catre unii vecini, cand am sosit la fata locului,
dupa descindere; nimeni nu m-a sunat, vazand ce se-intampla, desi eram
“colegi” la uap. Ba chiar au discutat cu noul chirias, pe care se pare ca
il cunosteau. De aceea mi s-a parut
 ca acest eveniment a fost luat, de catre cei prezenti (ziua, la amiaza,
n.n.), mai degraba ca un succes al implementarii noului proiect al
domnului Stanescu (face doua galerii si o agentie de turism, n.n.)

Trebuie sa mai remarc ceva: acesti hobbisti, dealerii de antichitati care
s-au concentrat in zona (Lipscani, Blanari, Hanul cu tei, n.n.) se sustin
intre ei: comunica si schimba informatii (coincidenta de termeni? n.n.),
manifestand o anumita solidaritate, care pe partea noastra, lipseste. Omul
nostru se cunostea cu ceilalti. In timp ce imi impachetam “obiectele
personale”, unii au venit sa-l felicite, sugerandu-i sa faca anumite
amenajari, sau cum sa se organizeze. Am avut senzatia ca ii deranjez.

Pe strada Hanul cu tei se afla cea mai mare galerie din Bucuresti
(probabil dupa MNAC si dupa Dalles, n.n.). Este galeria Ilie Dumitrescu.
Renovata si deschisa recent printr-un eveniment public avertizat in presa,
acest spatiu de mii de metri patrati este compartimentat si gazduieste mai
multe galerii inchiriate de dealeri; evident, in domeniul antichitatilor.
A devenit un etalon, si un punct de referinta pentru toti ceilalti, mai
mici. Se zice ca are “staif”. Ca sa intelegeti mai bine ceea ce incerc sa
spun, va recomand sa-l vizitati.

In concluzie, HT003 gallery (multi inca nu au invatat numele si ortografia
corecte), trebuie sa se opreasca aici. Multumim celor care ne-au sprijinit
in toate felurile: colegilor, artistilor, publicului, prietenilor.
Avande in vedere ultimile evenimente, DEOCAMDATA, INCHIDEM SI NOI.

Teodor Graur

_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro la nettime.org
http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro


End of Nettime-ro Digest, Vol 54, Issue 27
******************************************